Vaslui – județul lui Ștefan cel Mare

Divertisment

Istoria județului Vaslui e indestructibil legată de personalitatea marelui voievod Ștefan cel Mare. Chiar dacă ne gândim tot mai puțin la istorie, chiar dacă ignorăm lucrurile mărețe ce ne înconjoară și nu ne mai preocupă personalitățile marcante ale neamului, pe Ștefan cel Mare e greu ca poporul să-l uite.

În Vaslui, Ștefan e prezent peste tot. Într-un amestec bizar de banal și solemn, domnitorul e în denumirea străzilor, pe pliante electorale, în sloganuri, în denumiri de instituții, pe statui, în muzee, dar și în mintea oamenilor.

Potrivit istoricului vasluian Laurențiu Chiriac, epoca lui Ștefan cel Mare (1457-1504) reprezintă pentru istoria Țării Moldovei cea mai rodnică perioadă din existența sa, întrucât atunci țara a cunoscut o dezvoltare politică, economică, socială și culturală fără precedent, dar și o maximă înflorire a artelor și a spiritului. Recunoscută ca o importantă putere statală în zona de sud-est a Europei medievale, Moldova lui Ștefan cel Mare a devenit în timp liberă, prosperă și deschisă către viitor.

‘Particularitatea actualului județ Vaslui și trăinicia unei vieți normale au determinat și aici, ca de altfel în tot spațiul românesc, o emulație de valori materiale, spirituale și cultural-artistice, concretizate atât prin multitudinea de mărturii istorice, cât și prin ctitorirea unor monumente istorice de o frumusețe simplă, dar care probează capacitatea creatoare a oamenilor din acest spațiu și specificitatea cu care el s-a remarcat în cultura românească și universală’, spune dr. Laurențiu Chiriac.

În acest context, mai precizează istoricul, se poate spune că marele voievod Ștefan și-a legat destinul de evoluția actualului județ Vaslui nu numai prin strălucita victorie de la Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475, considerată cea mai mare bătălie terestră a Evului Mediu european, ci și prin dezvoltarea în municipiul Vaslui a unei Curți Domnești — reședință voievodală temporară și prin ctitorirea Bisericii Domnești ‘Sf. Ioan Botezătorul’, în 1490. 

Totodată, el a acordat o atenție deosebită întregii zone a județului Vaslui, fie prin construirea Cetății de pământ de la Bârlad, în 1476, a Bisericii Domnești ‘Sf. Petru și Pavel’, în anul 1495 și a Curții domnești din Huși (1494-1495), fie prin acordarea unor privilegii comerciale sau prin refacerea și hotărnicia ocolului târgului domnesc al Vasluiului, la 1491 și a ocolului târgului domnesc al Bârladului, la 1495, contribuind decisiv la dezvoltarea economică și politică a acestor orașe și conturându-le astfel rolul de mari centre urbane moldave.

‘Nicicând vrednicia și măreția inimilor noastre nu pot fi mai nimerit prețuite ca atunci când ne aducem aminte de izbânda măritului Ștefan-Vodă la Vaslui-Podul Înalt, unde, cu ajutorul lui Dumnezeu, el i-a învins pe cei circa 100.000 de necredincioși turci ai temutului sultan Mahomed al II-lea. Atunci a primit răsplata veșnică, binemeritata laudă a Creștinătății și gloria unei izbânde pe care Cerul parcă i-o hărăzise! Măreția și lumina chipului Vasluiului în istorie au fost prin acea victorie frumos zugrăvite cu sângele răzeșilor Moldovei. De altfel, lupta de la Vaslui-Podul Înalt reprezintă nu numai una din cele mai însemnate victorii ale creștinilor asupra turcilor, dar ea s-a detașat de celelalte prin amploarea forțelor desfășurate, prin armamentul folosit, prin tacticile de luptă aplicate și, mai ales, prin ingeniozitatea armatei lui Ștefan cel Mare care a învins o oaste cam de două ori mai mare. Desfășurată în condiții de ceață densă și într-un loc strâmt și mlăștinos al văii înguste a Bârladului, această bătălie a rămas în memoria timpului ca fiind cea mai reușită izbândă a marelui domn și a consfințit, totodată, statutul Moldovei de Poartă a Creștinătății’, a mai spus dr. Laurențiu Chiriac.

Astfel, susțin istoricii, această pagină de vitejie a rămas vie și în timp nu și-a pierdut strălucirea, ba și-a sporit-o, căci Moldova lui Ștefan s-a mai sprijinit încă un secol pe stâlpii puternici ai biruinței sale de la Podul Înalt — loc considerat de marele istoric Nicolae Iorga drept ‘Termopile al românilor’. 

În centrul Vasluiului, la Băcăoani, în fața Episcopiei Hușilor, dar și într-o serie de localități rurale, sunt statui ale marelui voievod. Cel mai reprezentativ monument dedicat lui Ștefan cel Mare în județul Vaslui este ansamblul monumental ‘Podul Înalt’, amplasat în localitatea Băcăoani, comuna Muntenii de Jos. Opera aparține sculptorului bucureștean Mircea Ștefănescu, iar pentru realizarea sa artistului i s-a decernat, la dezvelire, la 25 octombrie 1975, premiul Academiei Române.

Întreaga creație — alcătuită din statuia ecvestră a voievodului, aleea cu cele 256 de trepte făcute din travertin, cele două basoreliefuri în bronz, cu scenete simbolice din legendele din scrierea „O samă de cuvinte” a cronicarului Ion Neculce și cele două steaguri din bronz amplasate pe partea cealaltă a șoselei și reprezentând stema Moldovei și Sf. Gheorghe ucigând balaurul alcătuiesc o operă de referință pentru sculptura românească contemporană.

Inaugurarea ansamblului monumental a marcat sărbătorirea a 500 de ani de la victoria lui Ștefan cel Mare contra turcilor, mai ales că există opinia că în această zonă s-ar fi desfășurat lupta. Statuia ecvestră a voievodului are înălțimea de 6,90 metri și greutatea de 19 tone de bronz, fiind înălțată pe un soclu de 8 metri din beton placat cu travertin, pe o înălțime de 30 metri de la nivelul șoselei. Domnul Moldovei este prezentat călare, cu coroana voievodală pe cap, ținând în mâna dreaptă un paloș — simbolul puterii domnești, iar în mâna stângă ținând frâul calului bine strunit. 

Târgul Vaslui a cunoscut o mare înflorire în timpul lui Ștefan cel Mare, prin dezvoltarea aici a unei Curți domnești și prin ctitorirea Bisericii domnești ‘Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul’ (1490).

Un alt oraș care a fost dezvoltat de Ștefan cel Mare a fost Bârladul, pe care domnitorul l-a înzestrat cu o Cetate de pământ (1476), ridicată contra turcilor și având palisadă și șanțuri de apărare. Văzând că oastea otomană a trecut pe valea Siretului și nu pe aici, chiar voievodul a distrus și a incendiat cetatea, tocmai pentru ca inamicii să nu o poată folosi. Și acestui târg i s-a mărit suprafața ocolului domnesc (în 1495), iar negustorilor bârlădeni li s-au acordat o serie de privilegii comerciale, astfel încât orașul a căpătat un mai mare rol comercial și vamal.

Hușiul a beneficiat și el de o atenție deosebită din partea măritului domn, atât prin construirea unei Curți domnești (1494-1495), cât și prin ridicarea Bisericii domnești ‘Sf. Apostoli Petru și Pavel’ (1495). Potrivit datelor istorice, Biserica domnească a fost construită în același stil clasic moldovenesc, a avut un plan triconc și a fost capela Curții domnești, funcționând în timp ca mănăstire și catedrală episcopală (din 1695). Ea a fost avariată de cutremurul din 1692, incendiată și jefuită în 1711 de către tătari și reclădită în anii 1753-1756 de către episcopul Inochentie, cu ajutorul domnitorului Matei Ghica.

Dărâmată de cutremurul din 1802, ea a suferit numeroase transformări de la ferestre în sus. Azi se mai păstrează doar urmele fundațiilor sale și pisania în slavonă din vremea marelui voievod. Pe ruinele fostei Curți domnești s-a ridicat de către episcopul Iacov Stamati, în 1782-1792, Palatul episcopal, înglobând pivnițele din timpul lui Ștefan cel Mare, la care s-au adăugat chiliile, zidul de incintă (construit în 1849) și turnul-clopotniță (construit în 1938). 

”Desigur, nu trebuie omise nici celelalte locuri din județul Vaslui care au fost înnobilate de aura lui Ștefan cel Mare și pe care măritul principe al Creștinătății le-a transformat în tărâmuri plăsmuitoare de viață și eternitate. E vorba despre prima atestare documentară a unor localități în timpul domniei lui: Voinești, Dragomirești, Bogdănești, Curteni, Mânjești, Popești, Muntenii de Jos și Muntenii de Sus, Mălinești, Lălești, Cociuba etc. În unele dintre aceste sate atestate, marele voievod a permis construirea de biserici de lemn, astăzi dispărute, de către boieri sau de către țăranii credincioși, iar locul legendar al Movilei lui Burcel sau Cănțălăreștii i-au păstrat o vie amintire străbunului Ștefan’, a afirmat dr. Laurențiu Chiriac.

Centrul civic al Vasluiului este dominat impunător de statuia lui Ștefan cel Mare — realizată din bronz de către sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu, înaltă de 5 metri și dezvelită în 1972. Pe soclul ei sunt montate stema Moldovei viteazului domnitor (un cap de bour) și un basorelief intitulat: ‘Închinarea stegurilor’.

Statuia voievodului Ștefan cel Mare din fața Palatului Episcopal din Huși a fost executată din bronz de către sculptorul vasluian Gheorghe Alupoaei în 1996, în timp ce bustul marelui domn din fața Școlii gimnaziale nr. 5 din Vaslui a fost făcut ulterior de către același sculptor, iar busturile de la Cănțălărești și Rafaila au fost executate de către restauratorul Cristian Pântea după anul 2000.

‘Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nicio trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea și de mai sus’, spunea Nicolae Iorga. Acesta cuvinte capătă un sens nebănuit pentru vasluieni, iar istoria pare că se scrie în fiecare zi pe aceste meleaguri, păstrând firesc și perpetuu o umbră a marelui domnitor.

În comuna Ștefan cel Mare, cea care poartă numele voievodului, an de an, la începutul lunii iulie, are loc o sărbătoare la care se adună mii de participanți. Localnici și oameni de veniți de la Vaslui sau din județele apropiate, participanții la sărbătoare sunt întâmpinați la Podul de la Cănțălărești, unde lumea se adună pentru a cinsti memoria marelui domn al Moldovei.

Participanții la praznicul voievodului au ocazia să guste din sărmăluțele tradiționale, gătite de harnicele gospodine ale comunei. În fiecare an, câteva femei din comună, cele mai bune gospodine ale locului, pregătesc 20.000 de sarmale pentru ca niciun invitat la sărbătoare să nu plece flămând.

‘Pentru noi e o cinste și o onoare că locuim în comuna Ștefan cel Mare, care poartă un nume ilustru. Suntem urmașii lui Ștefan, oameni gospodari, vrednici și cu frică de Dumnezeu și e de datoria noastră să păstrăm mereu vie memoria lui Ștefan cel Mare, poate cea mai mai mare personalitate a neamului românesc’, spune cu mândrie primarul comunei Ștefan cel Mare, Mihai Moraru.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *